Enciclopedia plantelor medicinale cultivate din Romania – Mihaela Temelie

Referinta: 9786065838963




75,00 lei
56,25 lei (TVA inclus) Reducere: 25%

Enciclopedia plantelor medicinale cultivate din Romania – Mihaela Temelie

Autor
Mihaela Temelie
Colectie
Enciclopedia plantelor
An aparitie
2020
ISBN
978-606-583-896-3
Tip coperta
Brosat
Format
294 x 208


Cantitate

0234.537.441 / 0740.429.533

Program: Luni - Vineri » 09:00-16:00


Enciclopedia plantelor medicinale cultivate din Romania – Mihaela Temelie

FOLOSIREA PLANTELOR MEDICINALE ÎN ROMÂNIA

            Sunt documente care atestă îndeletnicirea folosirii plantelor în lecuirea bolilor de către triburile geto-dacice, care locuiau teritoriul ţării noastre. După cucerirea romană, cunoştinţele farmacognostice şi terapeutice ale grecilor şi latinilor au completat tezaurul cultural dac. Dintre plantele descrise de botanistul şi medicul Dioscorides (sec. I, e. n.), în lucrarea sa „De materia medica”, între cele cu utilizări medicinal, câteva zeci au denumiri dacice.

            Dintre plantele medicinale (unele şi alimentare) folosite de pe vremea tracilor până în zilele noastre, pe teritoriul României sunt: Allium cepa (ceapa), Aconitum napellus (omagul), Hypericum perforatum (sunătoarea), Sarothamnus scoparius (Cytisus scoparius - mături), Sambucus nigra (soc), Chelidonium majus (rostopască), Gentiana asclepiadea (ghinţura albastră), Gentiana lutea (ghinţura galbenă), Verbascum thapsus (lumânărică), Menta piperita (mentă), Salvia officinalis (salvie, jaleş), Thymus vulgaris (cimbru), Achillea millefolium (coada şoricelului), Artemisia absinthium (pelin), Taraxacum officinale (păpădia), Pimpinella anisum (anason), Carum carvi (chimion), Eryngium planum (scaiul dracului), Conium maculatum (cucuta), etc. (A. Petrescu, 1976).

            Numeroase dovezi materiale şi documente din diverse perioade istorice atestă folosirea plantelor în vindecarea bolilor în ţara noastră. Date scrise privind folosirea plantelor medicinale de către poporul român - de o parte şi alta a Carpaţilor - apar în diferite documente din secolele XII – XIV. În anul 1578 apare la Cluj prima carte despre plantele medicinale folosite de localnici: Herbarium (A.S. Potlog, A.Gh. Viţan, 1983).

            Se aminteşte în documentele din secolul al XIII-lea că cei care folosesc „buruienile de leac” în tratarea bolilor erau „bărbierii”. În alte documente româneşti vechi, cum sunt „Psaltirea Scheiană” se descrie scorţişoara, isopul şi o gumă denumită itacta, iar în „Lexiconul slavo-român” din 1694 se vorbeşte de mentă şi muştar (C. Constantinescu, 1967). Mai menţionăm că în secolul al XIII-lea Iosif Benko (din Bratislava) arată că „românimea cunoaşte bine ierburile şi întrebuinţându-le în folosul ei întrece alte neamuri”, iar în alt loc notează „mai ales româncele întrebuinţează cu mult folos pentru vindecarea bolilor buruienile, neglijate de alţii”. Se constată din cele prezentate preocuparea statornică a populaţiei din ţara noastră în folosirea plantelor tămăduitoare din cele mai vechi timpuri.

            În anul 1833 a luat fiinţă la Iaşi Societatea de Medici şi Naturalişti care, de la început, şi-a propus studiul florei şi a plantelor medicinale. În anul 1863 apare prima ediţie a „Farmacopeei Române”, în care sunt descrise 217 droguri de origine vegetală, din care circa jumătate sunt plante autohtone.

            În anul 1884 s-a prezentat la Academia Română lucrarea „Elemente de terapeutică şi materie medicală” de dr. Z. Petrescu, apreciată ca „prima carte completă cu rezultate ştiinţifice originale asupra terapeuticii şi materiei medicale medicale, scrisă în limba românească” (din raportul secretarului comisiei pentru decernarea premiilor, citat de O. Cosocariu, 1986). Z. Petrescu numeşte principiile active din plante drept „agenţi activi” enumerând aici alcaloizi, glicozizi, etc. şi indică acţiunile farmacoterapeutice şi farmacodinamice ale morfinei, digitalinei, chininei, etc.

            Preocuparea privind valorificarea plantelor medicinale şi aromatice din ţara noastră a căpătat un suport ştiinţific recunoscut încă de la începutul secolului XX. Merită menţionat faptul că prima staţiune experimentală din lume, specializată în studiul plantelor medicinale a fost înfiinţată la Cluj, în anul 1904 (fiind condusă de B. Pater), punându-se astfel bazele cercetării experimentale în domeniul plantelor medicinale şi aromatice din flora noastră. Staţiunea a publicat periodic lucrări în „Buletinul de informaţii al Grădinii botanice şi al Muzeului botanic de la Universitatea din Cluj”.

            Botanişti, biologi, agronomi, farmacişti şi medici de prestigiu din ţara noastră şi-au legat numele de cunoaşterea şi valorificarea plantelor medicinale şi aromatice.

            Importanţa care s-a acordat medicamentelor de origine vegetală în decursul timpului este ilustrată de faptul că în învăţământul farmaceutic farmacognozia (numită la început „materia medica”) şi botanica farmaceutică nu au lipsit din programa de învăţământ.

            Plantele medicinale şi aromatice constituie o sursă de materii prime deosebit de importantă în obţinerea medicamentelor româneşti. Dintre produsele farmaceutice care au în formula lor principii active din plante, amintim câteva din cele mai uzuale: Codamin, Codenal, Cofedol, Cortelax, Digitalină, Digoxin, Distonocalm, Ergomet, Extraveral, Fasconal, Fobenal, Hipazin, Hiposerpil, Lizadon, Raunervil, Renogal, Rutosid, Scobutil, Sirogal, Tusomag, Ulcerotrat, etc.

 

CULTURA PLANTELOR MEDICINALE ÎN ROMÂNIA

            Pe măsura cunoaşterii utilizării diverselor plante medicinale în ţara noastră s-a trecut la luarea în cultură a numeroase specii de plante, în vederea satisfacerii cerinţelor tot mai mari de materie primă.

            Iniţierea luării în cultură a unor plante medicinale la noi s-a făcut la Cluj, în cadrul staţiunii de profil înfiinţată în anul 1904. În Institutul de cercetări agronomice al României (ICAR), de prin anul 1930, la staţiunile experimentale din Bucureşti, Cluj, Câmpia Turzii, Valul lui Traian, etc., s-au efectuat cercetări în domeniul plantelor medicinale şi aromatice. Aceste cercetări au pus bazele luării în cultură a celor mai solicitate specii de plante medicinale şi aromatice, în acea perioadă.

            Numărul speciilor cultivate a crescut. S-au luat în cultură:

   unele specii existente în flora spontană a ţării noastre, la care bazinele existente nu asigură necesarul de materie primă (Atropa beladonna - mătrăguna, Vinca minor - saschiu, Carum carvi - chimion, Digitalis lanata - degeţel lânos, Viola tricolor - trei fraţi pătaţi, Glycyrrhiza glabra - lemn dulce);

   unele specii rare, ocrotite ca monumente ale naturii (Angelica archangelica - angelica, Gentiana lutea - ghinţură galbenă);

   unele specii din alte zone, aclimatizate la noi (Solanum lanciniatum - zârna australiană, Datura innoxia - laurul păros, Digitalis purpurea - degeţelul roşu, Lavandula angustifolia - lavandă, Silybum marianum - armurariu).

            O atenţie specială trebuie acordată posibilităţilor pe care le oferă plantele medicinale şi aromatice în valorificarea unor terenuri mai puţin propice pentru alte culturi, cum sunt:

  soluri nisipoase (Glycyrrhiza glabra - lemn dulce, Gypsophila paniculata - ipcărige, Hyssopus officinalis - isop)

  semisărături (Matricaria chamomilla - muşeţel)

  terenuri cu exces de umiditate (Acorus calamus - obligeană)

  plante pretabile în lucrări de combatere a eroziunii (Robinia pseudacacia - salcâm, Lavandula sp., Rosa sp., Salvia officinalis - salvie).

            Pe nisipuri şi pe soluri nisipoase se pot cultiva Achillea millefolium - coada şoricelului, Artemisia absinthium - pelin, Artemisia dracunculus - tarhon, Saponaria officinalis - săpunariţă, Satureja hortensis - cimbru de cultură, Lavandula angustifolia - lavandă, Glycyrrhiza glabra - lemn dulce.

            Cercetările întreprinse pe soluri sărăturate secundar (care sunt în curs de ameliorare), în câmpia joasă a Siretului, au evidenţiat posibilitatea valorificării lor prin cultivarea speciilor: Matricaria chamomilla - muşeţel, Silybum marianum - armurariu, Sinapis alba - muştar alb, Coriandrum sativum - coriandru, Foeniculum vugare – fenicul.

            Cât priveşte posibilităţile pe care le oferă plantele medicinale sub aspect ornamental, ele asigură o variată gamă de talii şi culori, putându-se amenaja decoruri izbutite. Unele au înflorire îndelungată până toamna (Gypsophila paniculata - ipcărige, Calendula officinalis - gălbenele,  Salvia officinalis - salvie, Tagetes patula - vâsdoage). Altele reuşesc să valorifice zonele umbrite sau semiumbrite (Vinca major - saschiu, Viola altaica - violete). Se pot obţine variate compoziţii peisagistic-utilitare sub diferite forme (ronduri, borduri, peluze, boschete, etc.).     

9786065838963

Fisa tehnica

Autor
Mihaela Temelie
Colectie
Enciclopedia plantelor
An aparitie
2020
ISBN
978-606-583-896-3
Tip coperta
Brosat
Format
294 x 208

Referinte specifice

8 alte produse in aceeasi categorie: