Judecata lui Cain - Matei Boholteanu

Judecata lui Cain - Matei Boholteanu

      Aşa cum s-a autodefinit cândva, un scriitor de referinţă din literatura română, cu sintagma: Otilia sunt eu, tânărul romancier debutant, MATEI BOHOLŢEANU, elev în clasa a X-a, Colegiul „Gheorghe Vrănceanu”, Bacău, ar putea spune, fără să greşească, Sofia sunt Eu. Autorul reconfigurează mitul adolescentului miop, (detaşându-se fără complexe de Mircea Eliade) prin viziunea postmodernistă, realist-naturalist-dostoievskiană asupra adolescentului-victimă, predestinat, parcă, să-şi creeze călăii, şi să fie pedepsit diabolic, de o societate de tip mafiot, ce proliferează sinucigaş, mitul lui Cain, prin urmare - răul existenţial, violenţa, crima, furtul, înstrăinarea, trădarea, traficul de fiinţe umane, violul, prostituţia, clanurile mafiote transfrontaliere, cămătăria, traficul de heroină, proxenetismul etc. A cui e vina?, se întreabă Raluca – un alter ego al Sofiei – şi, desigur, cititorul. Nu este o simplă interogaţie retorică, ci o acuzaţie istorică. M. B. mu se consideră autorul romanului, ci -  scripcarul „care interpretează în premieră o melodie”. O melodie absurd-tragică!

      Peste cele 400 de pagini ale romanului-fluviu pluteşte, ca o ceaţă londoneză, vina tragică şi cei 3 F (frigul existenţial, frica, foamea de alteritate) ce guvernează nu doar Europa de Est. De altfel, tragicul, absurdul, grotescul, urâtul, straniul sunt categoriile estetice dominante ale scriiturii. Cititorul va remarca: - intenţia auctorială nu coincide cu intenţia operei şi nici cu cea a lectorului de elită. Precizez, haina poliţienească a scriiturii ascunde o tragedie a prezentului şi mai ales a viitorului. Cioraniană mi se pare perseverenţa vocii auctoriale de a insinua sisific, ideea că omul are mai multe şanse să se salveze prin infern, decât prin paradis. Se poate scrie o lucrare de doctorat comparând miopia adolescentului lui Eliade, cu cecitatea adolescentului din Judecata lui Cain. Felicitări tânărului autor, despre care, cu siguranţă, vom mai auzi şi vom mai scrie!

                        13 octombrie 2020, Bacău                                                                                                                                                  Petre ISACHI